Care este momentul în care tratamentul chirurgical pentru vertebrele alunecate devine necesar?

Când se poate acorda un ajutor conservator, adică nechirurgical, în cazul vertebrelor alunecate? Când devine inevitabilă o intervenție chirurgicală la nivelul coloanei vertebrale?

Apariția  alunecării vertebrale poate fi un proces care poate dura ani de zile, provocând o degradare a stabilității normale a coloanei vertebrale. Componentele coloanei vertebrale se uzează treptat, iar cea mai frecventă cauză de alunecare vertebrală este asociată cu leziuni de uzură datorate supraîncărcării coloanei vertebrale.

La pacienții fără simptome, de obicei nu este nevoie de un tratament specific, dar modificările stilului de viață sunt necesare pentru a încetini deteriorarea ulterioară a leziunilor de uzură.

În cazul în care apar simptomele, care sunt, în principal, dureri lombare, prima opțiune de tratament este, de obicei, metoda conservatoare (nechirurgicală). Acestea asigură o terapie simptomatică. Există o serie de opțiuni (de exemplu, gimnastica medicală, fizioterapie, tratamente balneare, masaj terapeutic etc.).

Tratamentul chirurgical devine necesar în principal în cazul în care simptomele nu se rezolvă cu un tratament conservator, dacă există semne ale afectării neurologice (de exemplu, slăbiciune musculară) sau dacă alunecarea este semnificativă, de peste 51%. Scopul tratamentului chirurgical este de a elimina instabilitatea anormală care provoacă durerea prin rigidizarea (fuziunea) nivelului coloanei vertebrale. În timpul operației de stabilizare a coloanei vertebrale, în corpurile vertebrale de la nivelul afectat se introduc șuruburi medicale speciale din metal. Stabilitatea se asigură prin tije metalice introduse între șuruburi. În timpul operației de stabilizare, se introduc distanțiere speciale în spațiul dintre corpurile vertebrale pentru a asigura stabilitate internă, pe lângă stabilitatea externă, asigurată de șuruburile metalice.

Imaginea din acest articol prezintă o vedere laterală a unei radiografii realizate după o intervenție chirurgicală efectuată la nivelul coloanei vertebrale (sursă). Șuruburile inserate în vertebre și tijele care le conectează sunt clar vizibile. Rigidizarea nu determină o limitare perceptibilă a mișcărilor pacientului, deoarece vertebrele adiacente pot compensa lipsa de mișcare a părții rigide (dar, în același timp, aceste segmente pot fi folosite într-o măsură mai mare).

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *