Mușchii sunt amplasați în teci de tendon, ale căror inflamație se numește tendinită. Tendoanele sunt țesuturi fibroase care leagă mușchii și oasele, contribuind la mișcările noastre. Învelișul/manșonul care înconjoară tendoanele produce lichid, care reduce frecarea în timpul funcționării tendoanelor și a mușchilor. Tendinita este cel mai adesea cauzată de efort, suprasolicitare, disconfort și poate duce la alte afecțiuni, cum ar fi sindroamele de tunel.
Cauzele tendinitei
Cea mai frecventă cauză este efortul excesiv. Simptomele pot să apară la orice vârstă, atât la bărbați, cât și la femei, și pot afecta adesea gospodinele sau persoanele care își folosesc mult mâinile și la locul de muncă (boli profesionale, cum ar fi croitoresele, coafezele, șoferii, muzicienii etc.). De asemenea, este din ce în ce mai frecventă la tineri din cauza utilizării excesive a calculatorului și a telefonului mobil.
Inflamația tecii tendinoase poate fi cauzată și de o leziune directă sau de o traumă, atunci când integritatea tecii tendinoase este afectată de o forță, iar organismul răspunde prin inflamație. De asemenea, leziunea poate introduce agenți patogeni în organism, cum ar fi bacteriile, care pot provoca, de asemenea, în mod direct inflamații bacteriene.
Factorii declanșatori mai puțin obișnuiți pot include reumatismul, guta, diabetul, în cazul în care inflamația care afectează întregul corp este un subsimptom al tendinitei.
Simptomele tendinitei
De obicei, primele simptome apar în urma unei întinderi sau a unei leziuni majore, sub forma unei inflamații acute. Apărută cel mai adesea la nivelul mâinilor (încheieturile mâinilor) și al gleznelor, inflamația acută este urmată de un debut brusc de durere și umflături. Articulațiile mișcate de tendoane pot deveni rigide, ceea ce face dificilă efectuarea anumitor mișcări.
Suprasolicitarea persistentă provoacă o inflamație prelungită, care devine cronică în timp. Inflamația cronică poate provoca cicatrizarea și îngroșarea ligamentelor și tendoanelor, ceea ce poate exercita presiune asupra nervilor adiacenți. Respectiva afecțiune este cunoscută sub numele de sindrom de tunel.
Sindromul de tunel
Sindromul de tunel reprezintă o presiune (compresie) permanentă asupra unui nerv periferic de-a lungul traseului său. Presiunea se dezvoltă cel mai adesea prin punctele de trecere prin canalele anatomice specifice. Presiunea persistentă și cronică poate duce la deteriorarea nervului, cu simptome caracteristice și, în cele din urmă, la atrofierea permanentă a nervului. Din punct de vedere clinic, pot apărea amorțeală, durere și, în cazuri mai grave, pierderea funcției în zona deservită de nerv.
Tipuri de tendinită
Pacienții pot întâlni cu denumirea celor două tipuri principale în alte locuri, prin urmare, este necesar să le clarificăm. Un tip se numește tendinită fibrinoasă, iar celălalt tip este tendinita purulentă.
Tipul fibrinos este cel mai adesea cauzat de efortul unilateral, în special la persoanele care desfășoară o activitate care implică mișcări monotone și repetitive. Poate apărea și în forme relativ ușoare și, de obicei, are o tendință bună de vindecare.
Tipul purulent este cauzat de o infecție bacteriană. Simptomele se dezvoltă rapid și se manifestă prin dureri considerabile. Membrul afectat are culoarea roșie, se umflă și este cald. Simptomele pot fi asociate cu febră mare, frisoane. Intervenția medicală și tratamentul sunt necesare cât mai curând posibil din cauza eventualelor complicații și răspândire.
Tipul purulent este cauzat de o infecție bacteriană. Simptomele se dezvoltă rapid și se manifestă prin dureri considerabile. Membrul afectat are culoarea roșie, se umflă și este cald. Simptomele pot fi asociate cu febră mare, frisoane. Intervenția medicală și tratamentul sunt necesare cât mai curând posibil din cauza eventualelor complicații și răspândire.
Trataera tendinitei
În cazurile mai ușoare, când tendinita se manifestă pentru prima dată, odihna și o compresă cu apă pot fi, de obicei, suficiente. Vindecarea este un proces lent și este posibil ca simptomele să nu dispară complet în câteva zile. În unele cazuri, se poate opta chiar și pentru atelierea membrului, odihnindu-l. Medicamentele pentru ameliorarea durerii și antiinflamatoare pot fi medicamente antiinflamatoare nesteroidiene (AINS), care pot fi disponibile cu sau fără prescripție medicală. Tratamentul tendinitei poate fi încercat și cu ajutorul cremelor. Aceste creme conțin, de obicei, ingrediente active antiinflamatorii și analgezice care sunt absorbite local.
În cazul unei inflamații prelungite, pot fi luate în considerare și alte tratamente, inclusiv masaj și exerciții specifice pentru mobilizarea nervilor din zona afectată. Tratamentele electrice și cu ultrasunete au efecte antiinflamatorii și de relaxare musculară.
În cazurile clare din punct de vedere clinic și electrofiziologic, care cauzează durere semnificativă – amorțeală sau leziuni neurologice obiective, poate fi recomandată intervenția chirurgicală dacă tendinita este asociată și cu sindromul de tunel. Acest tip de intervenție chirurgicală este efectuat de neurochirurgi și chirurgi ortopezi. Soluția chirurgicală se numește operație de decompresie, deoarece nervul este eliberat de presiune.
În caz de infecție, cum ar fi infecțiile bacteriene, este recomandabil să consultați un medic cât mai curând posibil, deoarece, în multe cazuri, tratamentul cu antibiotice și intervenția chirurgicală reprezintă o parte importantă a tratamentului. Antibioticele trebuie folosite numai la sfatul medicului și trebuie să fie de tipul potrivit.
Prevenirea tendinitei
Cel mai important element de prevenire este evitarea mișcărilor monotone și repetitive, iar dacă acest lucru este inevitabil, se recomandă alternarea folosirii mâinilor. În zilele noastre, utilizarea excesivă a telefoanelor și a calculatoarelor crește incidența tendinitei (De utilizarea telefoanelor mobile poate fi legată și o altă afecțiune musculo-scheletală.) Reducerea utilizării acestora poate preveni, de asemenea, dezvoltarea inflamației. Se recomandă odihnă mai prelungită după un efort semnificativ și utilizarea de agenți antiinflamatori și creme cât mai curând posibil pentru a preveni progresia ulterioară a inflamației. Cheia este identificarea timpurie, care este de o importanță capitală în cazul unei afecțiuni de origini infecțioase.
Ar trebui să consultăm un neurochirurg sau un specialist în chirurgia mâinii?
În cazul sindromului de tunel datorat tendinitei, tratamentul chirurgical este realizat atât de neurochirurgi, cât și de specialiști în ortopedie (specialist în chirurgia mâinii). Deoarece tabloul clinic al sindromului de tunel este afectat și de formațiuni osoase/ligamentare și de nervi, acest grup de afecțiuni constituind o problemă interdisciplinară, dar ambele specialități chirurgicale pot interveni excelent în efectuarea operațiilor chirurgicale.
Pentru ajutor în cazul sindromului de tunel, vă puteți adresa la următoarele date de contact: