Subiectul acestui articol este sindromul de tunel carpian. Vorbim, de asemenea, despre tipurile, dezvoltarea, simptomele și opțiunile de tratament.
Despre tendinită în general
Mușchii sunt amplasați în teci de tendon, ale căror inflamație se numește tendinită. Inflamația apare cel mai adesea ca urmare a efortului sau a suprasolicitării. Poate apărea la orice vârstă, atât la bărbați, cât și la femei, și poate afecta adesea gospodinele sau persoanele care își folosesc mult mâinile la locul de muncă. De asemenea, este din ce în ce mai frecventă în rândul tinerilor din cauza utilizării excesive a computerului și a telefoanelor mobile.
De obicei, primele simptome apar în urma unei suprasolicitări majore sub forma unei inflamații acute. În astfel de cazuri, durerea și umflarea debutează brusc, cel mai adesea la nivelul mâinii și al încheieturii mâinii. Suprasolicitarea persistentă provoacă o inflamație prelungită, care devine cronică în timp. Inflamația cronică poate provoca cicatrizare, îngroșarea ligamentelor și tendoanelor, ceea ce poate rezulta într-o presiune asupra nervilor adiacenți. Această afecțiune este cunoscută sub numele de sindromul de tunel.
Citiți mai multe despre tendinită aici.
Sindromul de tunel
Sindromul de tunel reprezintă o presiune (compresie) permanentă asupra unui nerv periferic de-a lungul traseului său. Presiunea se dezvoltă cel mai adesea prin punctele de trecere prin canalele anatomice specifice. Presiunea persistentă și cronică poate duce la deteriorarea nervului, cu simptome caracteristice și, în cele din urmă, la atrofierea permanentă a nervului. Din punct de vedere clinic, pot apărea amorțeală, durere și, în cazuri mai grave, pierderea funcției în zona alimentată de nerv.
În practică, sindromul de tunel poate exista în cazul majorității nervilor. Nervii periferici mai importanți, cu un traseu mai lung, pot fi adesea supuși la presiune în mai multe puncte anatomice diferite. Din punct de vedere clinic, sindromul de tunel carpian și sindromul de tunel cubital sunt frecvente și vor fi descrise mai jos.
Toată lumea ar trebui să fie familiarizată cu conceptul de Sindrom de tunel din două motive principale. În primul rând, afecțiunea este extrem de curabilă atât pe cale non-chirurgicală, cât și chirurgicală. Celălalt motiv este că, în țara noastră, afecțiunile coloanei vertebrale se numără printre cele mai frecvente boli și, în multe cazuri, simptomele sindromului de tunel și ale afecțiunilor coloanei vertebrale sunt conexe, iar simptomele pot fi confundate din punctul de nespecialiști. Pentru administrarea celui mai adecvat tratament, este necesar să se cunoască diagnosticul exact și cauza care stă la baza acestuia.
Sindromul de tunel, sau canal carpian
Semnificația sindromului de tunel carpian
Sindromul de tunel carpian, numit și sindrom de canal carpian, se dezvoltă la nivelul încheieturii mâinii, pe partea palmei (CTS: carpal tunnel syndrome). Tunelul carpian propriu-zis este un canal la nivelul oaselor mâinii, delimitat de oase pe de o parte și de un ligament fibros (ligamentum carpi transversum) pe de altă parte. În canal, nervul cel mai des supus presiunii și cel mai des afectat este „nervus medianus”, care alimentează, de asemenea, nervii palmari importanți și nervii motori care alimentează mușchii de la nivelul mâinii.
Incidență
Sindromul de tunel carpian este o afecțiune relativ frecventă, care afectează în special persoanele de vârstă mijlocie, în special femeile. De obicei, este afectată mâna dominantă (cea mai folosită de pacient), dar apar și procese bilaterale și poate exista un istoric familial de acumulare. De asemenea, boala poate apărea ca boală profesională la pacienții care își folosesc mâinile ca echipament de lucru (muncitori manuali, croitorese, șoferi etc.). Pe lângă boala profesională, sindromul de tunel poate apărea și ca simptom al unei boli sistemice (a întregului corp), cum ar fi diabetul, afecțiunile reumatice.
Simptomele sindromului de tunel, canal carpian
Pacientul acuză o furnicătură neplăcută sau o senzație de arsură și durere la nivelul mâinilor și al degetelor, urmată de o amorțeală din ce în ce mai accentuată a degetelor. Amorțeala este cel mai frecvent întâlnită la nivelul degetelor I-III, dar pacientul poate acuza amorțeală doar la nivelul unuia sau a două degete, dar adesea la toate cele cinci degete și la nivelul întregii mâini. Un simptom caracteristic constă în faptul că durerea se accentuează noaptea, pacientul se trezește adesea și trebuie să-și „scuture” mâna. Conform unor teorii, în timpul somnului, pacientul poate să stea pe încheietura mâinii sau o poate sprijini pe corp, crescând astfel presiunea. „Scuturarea” ajută la eliberarea presiunii asupra nervilor. Căratul prelungit în timpul zilei și utilizarea sporită a mâinii pot agrava simptomele. Presiunea prelungită poate provoca, de asemenea, atrofierea mușchilor de la nivelul mâinii, pacientul acuzând dificultăți mai pronunțate în ceea ce privește activitățile care necesită o manipulare mai delicată (utilizarea unui stilou, închiderea unui nasture, introducerea unei chei în încuietoare).
Diagnosticarea sindromului de tunel carpian, importanța analizelor ENG și EMG!
Sindromul de tunel carpian poate fi suspectat de medic în baza discuției cu pacientul și a examenului neurologic, dar pentru un diagnostic exact este necesară și o examinare ENG sau EMG (ecografia poate detecta și presiunea nervoasă în tunel, dar examinările ENG și EMG pot fi mai utile).
Investigațiile electromiografice (EMG) și eletroneuronografice (ENG) reprezintă analize electrofiziologice. O investigație EMG poate furniza informații despre funcționarea sistemului nervos în baza funcției musculare, în timp ce un test ENG poate furniza informații direct pe baza funcției nervoase. Testul presupune măsurarea funcției musculare și nervoase cu ajutorul unui ac special și a unui curent electric de intensitate scăzută. În cele mai multe cazuri, cele două teste vă pot determina cu exactitate care mușchi sau nerv este afectat. Este esențial să se efectueze un test electrofiziologic înainte de o examinare neurochirurgicală, deoarece acesta va ajuta la determinarea tratamentului precis. Aceste teste electrofiziologice sunt efectuate de către neurologi.
Este important să se facă distincția între sindromul de tunel carpian și afecțiunile coloanei vertebrale cervicale, leziunile nervoase neuropatice (de exemplu, din cauza diabetului) și afecțiunile neuronale motorii. În acest sens, neurologii și testele electrofiziologice menționate mai sus pot fi de ajutor pentru cei afectați.
Tratamentul sindromului de tunel/canal carpian
În cazul unor simptome mai ușoare și în faza inițială, se poate încerca un tratament conservator, nechirurgical, dacă boala nu se asociază cu slăbiciune sau atrofie musculară. În formele mai ușoare, evitarea muncii fizice la nivelul mâinii, aplicarea unei atele la încheietura mâinii și administrarea medicamentelor antialgice și antiinflamatorii pot fi de ajutor și pot duce la o ameliorare pe termen lung.
Injecțiile locale cu steroizi au fost testate ca o metodă mai invazivă, dar în prezent multe persoane sunt împotriva acestei metode. Efectul este de obicei temporar, şi există riscul de deteriorare a nervilor, în special în cazul lipsei de experienţă la efectuarea tratamentului.
În cazurile clare din punct de vedere clinic și electrofiziologic, care cauzează durere semnificativă – amorțeală sau leziuni neurologice obiective, se poate recomanda intervenția chirurgicală. Acest tip de intervenție chirurgicală este efectuat de neurochirurgi și chirurgi ortopezi. Soluția chirurgicală se numește operație de decompresie, deoarece nervul se eliberează de presiune.
Neurochirurgia sindromului de tunel carpian se efectuează sub anestezie locală. Pacientul intră în sala de operație în regim ambulatoriu. În vederea operației, se dezinfectează și se izolează cu atenție membrul afectat. După administrarea anestezicului local, urmează o scurtă perioadă de așteptare până când agentul își face efectul. După efectuarea unei incizii de 2-3 cm în încheietura mâinii, chirurgul identifică ligamentul situat sub stratul de grăsime, care formează partea superioară a tunelului și care provoacă presiunea. Prin tăierea cu grijă a ligamentului, nervul median este eliberat de presiune. Operația în sine durează 15-30 de minute, iar unul dintre riscurile posibile este afectarea nervilor, dar aceasta este o complicație rară în cazul medicilor cu experiență. După operație, se recomandă imobilizarea mâinii cu un bandaj elastic timp de 3-4 zile pentru a preveni inflamarea. Forța de prindere a mâinii poate fi redusă după operație (nu întotdeauna), dar acest lucru este temporar și se îmbunătățește treptat.
În cazurile relativ timpurii, intervenția chirurgicală de decompresie dă rezultate excelente. Durerea și amorțeala dispar rapid, dar starea de slăbiciune/atrofie musculară se ameliorează mai lent. În cazurile care afecţiunea fost neglijată timp de mulți ani, îmbunătățirea este îndoielnică și este necesar să se consulte chirurgul cu privire la rezultatele așteptate.
Sindromul de tunel cubital
Sindromul de tunel cubital este al doilea cel mai frecvent sindrom de tunel, după sindromul de tunel carpian, așa că merită menționat în câteva cuvinte. Afectarea nervului numit nervul cubital are loc la nivelul cotului, spre deosebire de sindromul de tunel carpian.
Simptomele se dezvoltă relativ lent, astfel încât poate dura mult timp până când se poate stabili un diagnostic precis. Amorțeala se manifestă de obicei pe partea exterioară a degetului mic și a degetului IV. Durerea este mai puțin frecventă, iar dacă apare, este surdă în zona cotului și a antebrațului. Slăbiciunea musculară poate apărea la nivelul mușchilor mâinii din cauza leziunilor nervoase, iar pe termen lung poate apărea atrofia. Pacienții semnalează acest simptom ca o pierdere a forței de prindere a mâinii și o neîndemânare a degetelor.
Ca și în cazul sindromului de tunel carpian, investigaţiile ENG și EMG sunt cele mai utile pentru diagnostic. Operația de decompresie poate fi, de asemenea, luată în considerare în cazul unor simptome persistente sau severe.
Pentru ajutor în cazul sindromului de tunel, vă puteți adresa la următoarele date de contact: